Lupul iberic: caracteristici și situația legală în Spania

Lupul iberic (Canis lupus) trăiește în haite familiale și, în Spania, se reproduce în mod stabil în nord-vestul peninsulei. Seamănă cu un câine mare, de aceea trebuie judecat ansamblul trăsăturilor, nu una singură. Regimul său juridic diferă la nord și la sud de râul Duero.

Ilustrații generate cu IA în scop educativ.

Pe scurt:

• Identificare: obraji deschiși la culoare; gât, spate și coadă mai închise; urechi scurte și o dungă închisă la culoare pe picioarele din față. Nicio trăsătură izolată nu ajunge pentru a-l deosebi de un câine.
• Greutate și dimensiuni: într-un eșantion spaniol, masculii au cântărit în medie 33,1 kg, iar femelele 28,2 kg.
• Răspândire: prezență stabilă în nord-vest și niciuna în Sierra Morena între 2019 și 2024; recensământul oficial a numărat cel puțin 333 de haite.
• Reproducere: de la aproximativ cinci luni, puii îi însoțesc pe adulți, dar de obicei părăsesc haita familială între unu și trei ani.
• Situația legală: la sud de Duero, textul consolidat din BOE îl menține în lista de protecție specială; la nord depinde de fiecare comunitate autonomă, în limitele dreptului UE și cu dispoziții contestate la Curtea Constituțională a Spaniei.

Identificare

Atlasul și Cartea Roșie a mamiferelor terestre din Spania (2007) îl descrie ca asemănător unui ciobănesc german, dar cu capul mai mare și mai rotunjit, urechi scurte și triunghiulare, gât puternic și crupa ușor coborâtă. Blana este cenușiu-maronie; gâtul, spatele și coada sunt de un cenușiu mai închis. Are obrajii albi și o dungă închisă la culoare pe picioarele din față, care uneori ajunge până la piept.

Enciclopedia virtuală a vertebratelor din Spania, Blanco (2017), adaugă ochii oblici, aurii sau chihlimbarii, și un profil al corpului ușor concav. Iarna, blana deasă îi dă un aspect masiv; vara pare mai zvelt și iese în evidență volumul capului. Când se deplasează, atrage atenția trapul său.

Mulți biologi iberici îl numesc Canis lupus signatus, dar această subspecie este rar recunoscută de specialiștii internaționali, potrivit lui Blanco (2017).

Greutate și dimensiuni

Masculii sunt ceva mai mari decât femelele, deși diferența abia se observă cu ochiul liber. La lupii de peste un an măsurați de Vilà (1993), ale căror date sunt preluate de Blanco (2017), lungimea medie a capului și corpului a fost de 111,6 cm la masculi și 106,5 cm la femele; coada, de 38,0 și 36,8 cm, iar înălțimea la greabăn, de 68,5 și 65,7 cm.

Blanco (2017) mai indică o masă medie de 33,1 kg la 32 de masculi, între 25,0 și 41,0 kg, și de 28,2 kg la 19 femele, între 21,6 și 34,5 kg. Atlasul indică 32 kg la masculi și 28 kg la femele. Sunt medii ale unor eșantioane concrete: greutatea variază cu vârsta și cu cât a mâncat animalul. Potrivit lui Blanco (2017), cel mai mare lup spaniol cu date fiabile publicate era un mascul din León de 45,2 kg, din care 5,2 kg reprezentau conținutul stomacului; Atlasul indică maxime verificate de 46 kg la masculi și 38 kg la femele.

Cum se deosebește de un câine

Nicio trăsătură izolată nu dovedește că un animal este lup. Unii câini au o blană asemănătoare și, potrivit lui Blanco (2017), în Spania sunt cunoscuți hibrizi de câine și lup care trăiesc în libertate. De aceea, trebuie evaluate mai multe trăsături în același timp:

• Obraji deschiși la culoare, o dungă închisă la culoare pe picioarele din față și gât, spate și coadă mai închise decât restul corpului.
• Urechi proporțional mai scurte decât ale unui câine, cap voluminos, gât puternic și crupă ușor coborâtă.
• Ochi oblici, aurii sau de culoarea chihlimbarului la adulți.
• Urme ceva mai alungite, cu perniță mai mare; totuși, Blanco (2017) avertizează că se deosebesc foarte greu de cele ale câinelui.

Dacă găsiți în Spania un lup rănit sau mort, nu-l atingeți și anunțați agenții de mediu ai comunității autonome sau unitatea Seprona a Guardia Civil, care se ocupă de protecția naturii.

Răspândire și habitat

Recensământul lupului 2021-2024 publicat de ministerul spaniol MITECO delimitează o zonă de prezență stabilă în sectorul de nord-vest al Spaniei, unde specia este prezentă în mod regulat și se reproduce. Pentru 2019-2024 estimează o prezență stabilă în 1.357 de careuri de 10 x 10 km, aproximativ 130.000 km² în limitele teritoriului Spaniei.

Același raport înregistrează 37 de careuri cu prezență sporadică, 3.518 km², în Catalonia și Aragon, fără haite stabilite; majoritatea lupilor detectați acolo provin din populația italo-franceză. În aceeași perioadă nu a existat niciun careu cu prezență în Sierra Morena, unde raportul consideră specia dispărută de mai mulți ani. Hărțile vechi care o plasează acolo descriu o situație anterioară.

Atlasul îl consideră o specie generalistă, capabilă să trăiască în orice mediu unde găsește hrană; în Spania trăiește de la nivelul mării până la 2.000 m în Munții Cantabrici. Potrivit lui Blanco (2017), pe lângă hrană, toleranța oamenilor este o caracteristică esențială a habitatului său.

Hrănire

Potrivit Atlasului, este în esență carnivor: vânează ungulate sălbatice și domestice, iar oportunismul îi permite să consume tot felul de prăzi și, ocazional, fructe. Mănâncă des și hoituri, adică animale găsite deja moarte. În Spania, Blanco (2017) menționează ungulate sălbatice, iepuri de vizuină, animale domestice, adesea sub formă de hoituri, și uneori gunoaie. În zonele Cabrera (León) și Carballeda (Zamora), prada principală a lupilor studiați era căpriorul.

Atlasul arată că atacă frecvent animalele domestice, mai ales oile și caprele care pasc în regim extensiv și rămân noaptea pe câmp fără protecție. Aceste pagube explică o mare parte din conflictul cu mediul rural.

Reproducere

Potrivit lui Blanco (2017), în Spania perioada de împerechere are loc de obicei în martie, între sfârșitul lui ianuarie și începutul lui aprilie. După o gestație de aproximativ 63 de zile, puii se nasc în general în mai, între aprilie și începutul lui iunie. În haitele stabile se reproduce de regulă doar perechea dominantă, astfel că de obicei există un singur rând de pui pe haită.

Potrivit unui studiu din 1990 citat de aceeași sursă, cele 129 de rânduri de pui observate vara în Spania au numărat în medie 5,33 pui. Potrivit Atlasului, puii părăsesc vizuina la șase-opt săptămâni de viață.

Atlasul arată că puii își însoțesc părinții la vânătoare de la vârsta de cinci luni, ceea ce nu înseamnă că vânează deja singuri. Potrivit lui Blanco (2017), în Castilla y León rămân în centrele de întâlnire până la această vârstă, spre septembrie sau octombrie, apoi încep să se deplaseze cu alți membri ai haitei. Rămân în haita familială până când se dispersează: tinerii o fac de obicei între unu și trei ani, iar șase lupi marcați din câmpia cerealieră castiliană au făcut-o în medie la 26,3 luni, potrivit lui Blanco (2017).

Ating maturitatea sexuală cu puțin înainte de doi ani, dar, mai ales în populațiile saturate, se reproduc adesea mai târziu: trei lupoaice urmărite prin radiotelemetrie, de vârstă cunoscută, din Castilla y León au avut primii pui la 2, 4 și 6 ani.

Comportament

Trăiește în haite familiale formate din perechea reproducătoare și puii din ultimii ani. Atlasul indică teritorii de 100-500 km² și haite de cinci până la zece exemplare; Blanco (2017) arată că, în Spania, teritoriile măsoară de obicei între 100 și 300 km², cu zone de folosire intensă mult mai mici. Pe lângă lupii teritoriali, există și exemplare fără teritoriu propriu sau aflate doar în trecere.

Își marchează teritoriul cu excremente, urină și urlete. Este activ mai ales noaptea, în parte pentru a evita oamenii. Patru dintre cei șase lupi urmăriți prin radiotelemetrie în León și Zamora au fost clar nocturni și, în general, își petreceau orele de lumină culcați în vegetație deasă. Într-un studiu din câmpia castiliană parcurgeau în medie 19,5 km pe noapte. De asemenea, atacă frecvent vulpile.

Câte haite există

Recensământul 2021-2024 a localizat 333 de haite, cifră pe care raportul o prezintă ca număr minim: 296 detectate într-o singură comunitate autonomă și 37 comune mai multor comunități, numărate o singură dată. În 2012-2014 fuseseră stabilite 297, o creștere de aproximativ 12,1 % într-un deceniu. Este o numărătoare de haite, nu de lupi: raportul nu estimează numărul de exemplare, iar înmulțirea numărului de haite cu mărimea medie a unei haite ar da o cifră care nu apare în recensământ.

Fiecare comunitate numără și haitele pe care le împarte cu altele, de aceea suma din tabel depășește totalul național:

În Galicia, o revizuire din 2015 a ridicat la 90 numărul haitelor din perioada 2013-2015. În 2024 a fost detectată pentru prima dată după decenii o haită cu pui în Extremadura, iar Madridul a trecut de la 1 la 5 haite. Nu au fost detectate haite în Aragon și nici în Catalonia.

Situația legală în Spania

La 16 octombrie 2026, aceasta este situația verificată în Monitorul Oficial al Spaniei (BOE) și în sursele oficiale indicate. Aceste date descriu legislația spaniolă, nu legislația română. Sunt informații generale: nu înlocuiesc normele și deciziile în vigoare ale fiecărei comunități autonome și nu indică perioade de vânătoare, cote de recoltă sau autorizații.

La sud de Duero: lista de protecție specială

Anexa Decretului regal 139/2011, în textul consolidat cu ultima actualizare publicată la 12.05.2025, include Canis lupus în Lista speciilor sălbatice în regim de protecție specială doar pentru populația „Sur del Duero” (la sud de Duero), fără categorie în Catalogul spaniol al speciilor amenințate. Așa a stabilit dispoziția finală a nouăsprezecea a Legii 1/2025 din 1 aprilie. Între Ordinul TED/980/2021 și Legea 1/2025, în listă figurau toate populațiile spaniole.

Pentru speciile din listă, Legea 42/2007 interzice uciderea, capturarea, urmărirea sau deranjarea lor (articolul 57.1), iar nicio comunitate autonomă nu le poate declara specii de vânat (articolul 65.1). Este posibilă doar o autorizație excepțională a autorității competente, dacă nu există altă soluție satisfăcătoare și fără a afecta menținerea populațiilor într-o stare de conservare favorabilă, de exemplu pentru a preveni pagube importante animalelor domestice (articolul 61.1). Dispoziția adițională a opta a Legii 1/2025, contestată și ea, permite ca aceste autorizații să fie justificate, pentru lup și pentru alți prădători cu impact mare asupra sistemului de producție, prin eficiența acestui sistem.

La nord de Duero: depinde de fiecare comunitate autonomă

Populațiile din nord nu mai sunt în listă de la Legea 1/2025, dar aceasta nu este o autorizație de vânătoare la nivel național. Vânătoarea se poate practica doar asupra speciilor stabilite de fiecare comunitate autonomă (articolul 65.1 din Legea 42/2007). Prezența lupilor într-un fond de vânătoare nu îi transformă în specie de vânat.

Curtea de Justiție a Uniunii Europene, prin hotărârea C-436/22 din 29 iulie 2024, a stabilit că lupul nu poate fi declarat specie de vânat într-o regiune atunci când starea sa de conservare la nivel național este nefavorabilă. O astfel de decizie trebuie să se bazeze pe monitorizarea speciei și pe raportul pe care statul îl trimite Comisiei Europene o dată la șase ani.

În Castilla y León, hotărârea 99/2022 a Curții Constituționale a Spaniei, din 13 iulie, a anulat sintagma care includea lupul de la nord de Duero printre speciile de vânat mare din Legea 4/2021 a vânătorii din Castilla y León. Textul consolidat al acestei legi, cu ultima actualizare publicată la 14.05.2024, indică în continuare această sintagmă ca anulată, iar pagina cu normele de vânătoare ale guvernului regional nu include nicio normă ulterioară care să-l declare specie de vânat.

Raportul recensământului publicat de MITECO în 2025 arăta că Asturias urma să autorizeze extrageri de lupi până la 31 martie 2026, că Cantabria stabilise extrageri pentru 2025/2026 și că La Rioja și Galicia incluseseră lupul în ordinele privind perioadele de vânătoare pentru 2025. Este o informație din acel raport, nu o listă actualizată: se aplică norma în vigoare în fiecare comunitate autonomă.

Schimbarea la nivelul UE și aspectele nerezolvate

Directiva (UE) 2025/1237, în vigoare din 14 iulie 2025, a eliminat lupul din anexa IV a Directivei Habitate, de protecție strictă, și l-a inclus în întregime în anexa V, a speciilor care pot face obiectul unor măsuri de gestionare. În Spania, populațiile de la nord de Duero figurau deja în anexa V; schimbarea le privește pe cele din sud. Statele trebuie să își adapteze legislația cel târziu până la 15 ianuarie 2027 și pot menține o protecție mai strictă. Această schimbare nu autorizează, prin ea însăși, vânătoarea în Spania.

Dispoziția tranzitorie unică a Legii 1/2025 prevede că includerea populațiilor de la sud de Duero în anexa V modifică automat Decretul regal 139/2011 pentru a le exclude din listă. Directiva (UE) 2025/1237 include deja întregul lup în această anexă, dar la 16 octombrie 2026 textul consolidat din BOE include în continuare populația „Sur del Duero” și nu a fost găsită nicio normă oficială care să declare produsă această excludere. Pe baza surselor oficiale consultate nu se poate stabili dacă această prevedere a produs deja efecte.

Avocatul Poporului din Spania (Defensor del Pueblo) a contestat dispoziția adițională a opta, dispoziția tranzitorie unică și dispoziția finală a nouăsprezecea a Legii 1/2025. Curtea Constituțională a Spaniei a declarat admisibilă sesizarea 4926-2025 la 22 iulie 2025. Analiza legii în BOE, consultată la 16 octombrie 2026, nu înregistrează nicio hotărâre.

Nici evaluarea stării de conservare pentru perioada 2019-2024 nu este încheiată în sursele oficiale consultate: a dus la dezacorduri între minister și comunități autonome precum Castilla y León, iar rezultatul ei final publicat de MITECO sau în BOE nu a fost găsit.

Ursul brun și râsul iberic sunt alte carnivore mari protejate care merită recunoscute.

Întrebări frecvente despre lupul iberic