Sturz cântător

Sturzul cântător (Turdus philomelos) este cel mai răspândit sturz din Spania. Cuibărește în toată treimea nordică a țării și în lanțurile muntoase din centru, iar iarna la aceste păsări se adaugă mulți sturzi din nordul și centrul Europei, care se răspândesc în toată Peninsula, potrivit ghidului păsărilor SEO/BirdLife. Este o pasăre brună, cu pieptul pătat, care se recunoaște în zbor după culoarea galben-ruginie a părții inferioare a aripii.

Ilustrații generate cu IA în scop educativ.

Identificare

Măsoară 20-22 de centimetri lungime și 33-36 de centimetri anvergură, potrivit ghidului păsărilor SEO/BirdLife. Este mult mai mic decât sturzul de vâsc și decât cocoșarul și are o mărime apropiată de a sturzului viilor. Masculul și femela seamănă.

Trăsăturile care îl dau de gol sunt acestea:

• Spatele brun uniform. Este de un brun ceva mai cald decât al sturzului de vâsc, potrivit SEO/BirdLife, și brun-măsliniu uniform potrivit manualului pentru examenul de vânător al guvernului Castilla y León (PDF, pag. 43).
• Pieptul ocru-gălbui cu pete în formă de pană. Părțile inferioare sunt deschise, albicioase pe abdomen, și sunt presărate cu pete închise în formă de pană sau de vârf de săgeată care, pe gât, se aliniază într-o mustață fină.
• Subsuorile și partea inferioară a aripii galben-ruginii. Se văd în zbor și sunt cheia pentru a-l deosebi de ceilalți sturzi.
• Capul brun, fără sprânceană. Nu are dunga deschisă de deasupra ochiului pe care o poartă sturzul viilor.
• Ciocul închis la culoare și picioarele de culoarea cărnii.

Strigătul său de chemare este un „țit” subțire, ascuțit și blând; strigătul de alarmă, un „ciuc-ciu-ciu-ciuc” nervos și strident, iar cântecul, melodios, repetă secvențe de două note ciripite și fluierate, potrivit SEO/BirdLife. De obicei se mișcă pe sol și cântă din vârful tufelor și al copacilor; zborul său este rapid și oarecum sacadat.

Cum se deosebește de sturzul de vâsc, de cocoșar și de sturzul viilor

• Sturzul de vâsc (Turdus viscivorus). Este cel mai mare dintre cei patru, brun-cenușiu pe spate și cu pete închise, groase, pe părțile inferioare. În zbor arată subsuorile și partea inferioară a aripii albe, iar coada sa, lungă, are o margine albă.
• Cocoșarul (Turdus pilaris). Este mai mare decât sturzul cântător, cu capul și târtița gri, care contrastează cu spatele castaniu și coada negricioasă, și cu ciocul galben cu vârful închis. Arată și el partea inferioară a aripii albă.
• Sturzul viilor (Turdus iliacus). Are o mărime apropiată, dar poartă o sprânceană deschisă foarte vizibilă, iar flancurile și partea inferioară a aripii sunt roșu-cărămizii; petele de pe pieptul său formează dungi, nu pene.

Datele din tabel provin din ghidurile păsărilor SEO/BirdLife pentru sturzul cântător, sturzul de vâsc, cocoșar și sturzul viilor și din manualul pentru examenul de vânător al guvernului Castilla y León.

Răspândire și habitat

Cuibărește într-o mare parte a Europei și în jumătatea nordică a Asiei, iar Peninsula Iberică este extremitatea sud-vestică a arealului său de cuibărit, potrivit celui de-al III-lea Atlas al păsărilor cuibăritoare din Spania al SEO/BirdLife. În Spania se reproduce destul de uniform în toată treimea nordică și, mai răzleț, în principalele lanțuri muntoase din centru, cu noi locuri de cuibărit în Montes de Toledo și în munții din apropierea coastei levantine; în sud este foarte rar ca specie cuibăritoare. Lipsește ca specie cuibăritoare din Canare, Baleare, Ceuta și Melilla, deși ocupă aceste zone iarna.

Al III-lea Atlas estimează pentru 2014-2018 o populație de circa 870.000 de exemplare, concentrată în proporție de aproape 90 % în treimea nordică; Castilla y León (27,3 %) și Catalonia (16,1 %) sunt comunitățile cu cele mai mari efective. Tendința a fost clar pozitivă în ultimii ani, cu creșteri deosebit de însemnate în zonele mediteraneene și de munte. În Castilla y León cuibărește în toate provinciile, deși este mai puțin frecvent în centru și în sud-vest, și se află în expansiune, potrivit manualului pentru examenul de vânător (PDF, pag. 43).

În perioada de cuibărit este o pasăre strict forestieră: ocupă păduri dese de conifere sau de foioase cu subarboret bogat, de la nivelul mării până la 1.500 de metri altitudine, și atinge cele mai mari densități în pășunile cu arbori din zona cantabrică. Evită terenurile despădurite și pădurile mediteraneene cele mai uscate.

Iarna este mult mai puțin pretențios și frecventează păduri deschise, tufărișuri și terenuri cultivate, inclusiv parcuri și grădini. Oaspeții de iarnă se răspândesc în toată Peninsula și se concentrează mai ales în jumătatea sudică și estică: pe coastele mediteraneene și în livezile de măslini din luncile râurilor Guadiana și Guadalquivir, potrivit Atlasului. În treimea nordică se înregistrează concentrări mari în pădurile cu ilice din belșug; în restul țării ajunge să fie foarte numeros în livezile de măslini și formează stoluri însemnate și în tufărișurile de fistic sălbatic, cetină de negi și ienupăr.

Hrănire

Consumă o mare varietate de nevertebrate, cu o predilecție aparte pentru melci, a căror cochilie o sparge de o piatră sau de o creangă pe care o folosește ca nicovală. Toamna și iarna hrana sa devine mai vegetariană și cuprinde fructe, bace și semințe de tot felul, atât sălbatice, cât și cultivate; în Peninsulă preferă fructele de ilice, măslin, ienupăr, cetină de negi și fistic sălbatic, potrivit SEO/BirdLife. Își caută aproape toată hrana pe sol, prin frunzar.

Reproducere

Perioada sa de reproducere este lungă: poate începe la sfârșitul lui februarie sau la începutul lui martie, deși de obicei începe în aprilie, iar perechile cele mai târzii termină la sfârșitul lui august sau la începutul lui septembrie, potrivit SEO/BirdLife. În Castilla y León durează din martie până în prima decadă a lui iulie, potrivit manualului pentru examenul de vânător.

Femela construiește cuibul la bifurcația unui copac sau a unei tufe, pe o brână de stâncă apărată de vegetație sau chiar pe sol: o cupă compactă din rădăcini, ierburi și rămurele, întărită cu noroi și căptușită în interior cu materiale mai moi. Depune trei până la cinci ouă albastru-deschis, puternic pătate, pe care le clocește singură timp de 10-17 zile. Puii ies în mai sau iunie, sunt hrăniți de ambii părinți timp de 11-17 zile și mai depind de ei câteva zile, până se hrănesc singuri. De obicei face două sau trei ponte pe an și, în mod excepțional, patru.

Recordul de longevitate cunoscut din inelare în Regatul Unit este de 11 ani și 8 zile, stabilit în 2012, potrivit BirdFacts, baza de date a British Trust for Ornithology, care dă o durată de viață obișnuită de circa 3 ani pentru păsările care ajung adulte.

Comportament

Este o pasăre discretă, care se mișcă mai ales pe sol, în salturi și cu opriri, prin frunzar și pe sub tufe, și care se așază în vârful copacilor ca să cânte. Este foarte adaptabilă și puțin pretențioasă: ajunge să cuibărească cu succes în parcuri și grădini, iar iarna ocupă aproape orice teren în care alternează tufele cu zonele deschise, inclusiv parcurile și grădinile din orașe, potrivit manualului pentru examenul de vânător.

În afara perioadei de cuibărit este mai sociabil: oaspeții de iarnă formează stoluri, uneori numeroase, în tufărișurile de fistic sălbatic, cetină de negi și ienupăr și în livezile de măslini, iar valurile de frig din Europa Centrală pot provoca sosiri masive în Peninsulă. Ouăle și carnea sa l-au făcut în trecut o pradă foarte urmărită, iar SEO/BirdLife pune buna sa refacere pe seama faptului că este omnivor, prolific și puțin pretențios.

Migrație

Populațiile din estul și nordul Europei sunt migratoare, parțial sau total, în timp ce cele din centrul continentului sunt în cea mai mare parte sedentare sau parțial migratoare. Cele care cuibăresc în Peninsulă sunt sedentare sau fac deplasări scurte iarna, potrivit SEO/BirdLife.

Oaspeții de iarnă încep să sosească în septembrie. În Castilla y León intră de la sfârșitul lui septembrie și mai ales în octombrie, din Scandinavia și din Europa Centrală, potrivit manualului pentru examenul de vânător. Păsările inelate recuperate în Spania provin, printre altele, din Suedia, Norvegia, Finlanda, Belgia, Cehia, Polonia, Regatul Unit și Irlanda. O bună parte dintre sturzii care apar toamna își continuă drumul până în nordul Africii și traversează Mediterana între septembrie și noiembrie.

Întoarcerea în Europa are loc pe parcursul lunilor februarie, martie și aprilie, iar în pasajul de primăvară specia rămâne frecventă în aprilie și chiar în mai, potrivit Atlasului. Valurile de frig îi obligă pe oaspeții de iarnă la deplasări suplimentare și, când lovesc Europa Centrală, pot provoca sosiri masive.

Situația legală în Spania

La data de 13 octombrie 2026, sturzul cântător figurează pe lista de stat a speciilor care pot fi vânate în Spania (Decretul Regal 1095/1989, anexa I). Această listă este un plafon: fiecare comunitate autonomă decide dacă îl vânează și în ce condiții și stabilește terenurile și datele (Legea 42/2007 privind patrimoniul natural și biodiversitatea, articolul 65).

La data de 13 octombrie 2026, nu este inclus în Lista speciilor sălbatice aflate în regim special de protecție și nici în Catalogul spaniol al speciilor amenințate din Decretul Regal 139/2011. Lista Roșie a păsărilor din Spania a SEO/BirdLife îl încadrează, ca specie cuibăritoare, la „preocupare minimă”.

Se poate vâna numai cu arme sau cu păsări de pradă dresate. Legea 42/2007 interzice metodele de capturare masive sau neselective, printre care cleiul pentru păsări (anexa VII), iar SEO/BirdLife amintește că cleiul, capcana valenciană parany și capcana cu arc, cu care erau prinși sturzii, sunt astăzi ilegale. Acolo unde se vânează din stand fix, fiecare comunitate stabilește ce chemători sunt admise: Comunitatea Valenciană, de exemplu, permite în zonele comune de vânătoare doar fluierele sau membranele de gură ori cu foale și chemătorile vii de sturz cântător, sturzul viilor sau graur, cel mult cinci din fiecare specie.

În Castilla y León:

• Este specie de vânat, la fel ca cocoșarul, sturzul viilor și sturzul de vâsc (Legea 4/2021 a vânătorii din Castilla y León, anexa I).
• Se vânează în sezonul general de vânat mic, din a patra duminică din octombrie până în a patra duminică din ianuarie, joia, sâmbăta, duminica și în zilele de sărbătoare, și la pasaj („pasos”), de la 1 octombrie până în a doua duminică din februarie, fără limitarea zilelor de vânătoare la pasaj (anexa II).
• La vânătoarea sturzilor la pasaj este interzis să se vâneze în afara standurilor, într-o fâșie de siguranță de 150 de metri față de linia pe care o formează, să se circule în afara standului cu arma gata de tragere și să se poarte sau să se folosească gloanțe (articolul 39.1).
• Manualul pentru examenul de vânător (PDF, pag. 43) consemnează ca mijloace de vânătoare armele și păsările de pradă dresate, iar ca metode vânătoarea la picior („al salto”), cu câine pe urmă („a rabo”), în linie („en mano”) și la pândă („a la espera”).

În restul Spaniei, fiecare comunitate își stabilește perioadele și cotele în ordinul anual de vânătoare. Câteva exemple pentru sezonul 2026-2027, la data de 13 octombrie 2026:

• Comunitatea Valenciană. În zonele comune de vânătoare, vânătoarea de vânat mic din stand fix este permisă de la 12 octombrie la 6 decembrie 2026, sâmbăta, duminica și în zilele de sărbătoare, cu o cotă maximă de 25 de sturzi pe vânător și zi. În fondurile de vânătoare și zonele de vânătoare controlată, sezonul general depinde de planul tehnic aprobat, iar dacă planul prevede acest lucru, vânătoarea de sturzi și grauri din stand fix se prelungește până la 14 februarie 2027 cu aceeași cotă (Rezoluția din 22 iunie 2026, DOGV nr. 10393).
• Castilla-La Mancha. De la 8 octombrie la 31 ianuarie, cu o cotă maximă de 30 de sturzi pe persoană și zi, toate speciile de sturzi la un loc, inclusiv sturzul de vâsc (Vânătoarea în Castilla-La Mancha 2026-2027, PDF al guvernului regional).
• Extremadura. Din stand fix, de la 1 noiembrie 2026 la 10 februarie 2027, cu o cotă de 40 de sturzi pe persoană și zi, toate speciile de sturzi la un loc; în fondurile de vânătoare intensive se poate vâna în fiecare zi, iar cota este de 60 (Rezoluția din 23 martie 2026, DOE nr. 60, cu tabelul perioadelor corectat în DOE nr. 62).
• Andaluzia. De la 15 noiembrie 2026 la 7 februarie 2027, joia, sâmbăta, duminica și în zilele de sărbătoare, iar în zona de coastă a provinciei Cádiz de la 18 octombrie; de la 1 ianuarie numai din stand fix, fără cotă în lista perioadelor de vânătoare (sezonul de vânătoare 2026-2027 al guvernului Andaluziei).
• Comunitatea Madrid. Rămâne vânabil: încheierea Tribunalului Superior de Justiție din Madrid din 6 octombrie 2026 a suspendat provizoriu, pentru sezonul 2026-2027, vânătoarea a nouă specii de păsări, printre care sturzul viilor și cocoșarul, dar nu și a sturzului cântător, care se vânează în continuare în fondurile de vânătoare de la 8 octombrie 2026 la 31 ianuarie 2027, joia, sâmbăta, duminica și în zilele de sărbătoare, și la pasajele tradiționale de la 15 octombrie la 15 noiembrie 2026 (specii și reguli de vânătoare ale Comunității Madrid).

Întrebări frecvente despre sturzul cântător