Pterocles alchata

Pterocles alchata este o pasăre de stepă din familia Pteroclidae, de mărimea unui porumbel, îndesată și cu un penaj mimetic, care trăiește în culturile neirigate și pe câmpiile deschise ale Peninsulei Iberice. În Spania, aceeași specie are două denumiri: anexa Decretului regal 139/2011, care îi reglementează protecția, o numește „ganga común”, iar SEO/BirdLife, „ganga ibérica”. Adulții se recunosc după abdomenul alb și coada ascuțită, iar vânătoarea ei este interzisă în toată Spania.

Ilustrații generate cu IA în scop educativ.

Identificare

Măsoară 31 până la 39 cm lungime și 54 până la 65 cm anvergură, potrivit fișei Muzeului Național de Științe Naturale din Spania. Are picioare scurte, corp îndesat, cioc mic și aripi lungi și ascuțite. Abdomenul, inclusiv penele care acoperă partea din față a tarselor, este alb, iar spatele pământiu o camuflează pe sol. Coada este lungă și ascuțită datorită celor două pene centrale, care la masculi măsoară în medie 157 mm.

Împarte pârloagele și culturile neirigate cu spârcaciul, vizibil mai mare, cu picioare lungi și fără penele alungite ale cozii.

Mascul și femelă

Masculul are fața portocalie, cu dunga oculară și gâtlejul negre, gâtul și ceafa de un portocaliu verzui și pieptul castaniu-roșcat încadrat de două benzi negre, dintre care cea de jos desparte abdomenul alb. Pe spate poartă ocele aurii care dispar iarna, potrivit ghidului păsărilor SEO/BirdLife. În afara perioadei de reproducere, gâtlejul îi devine albicios, potrivit Muzeului Național de Științe Naturale din Spania.

Femela seamănă cu masculul, dar este mai puțin viu colorată: are gâtlejul alb, trei benzi negre pe gât și pe piept și spatele mai vermiculat, cu zone albăstrui în ocele. Potrivit aceluiași muzeu, tinerii seamănă cu femelele, au culori mai șterse și nu au încă penele alungite ale cozii.

Masculul este ceva mai mare: într-un eșantion din Campo de Calatrava (provincia Ciudad Real), masculii cântăreau în medie 347,9 g, iar femelele 318,7 g, potrivit Muzeului Național de Științe Naturale din Spania.

În zbor

Zboară repede și direct, cu bătăi de aripi ample și regulate. Văzută de jos, arată aripile ascuțite, albe și negre, abdomenul alb și coada ascuțită. Pe sol este de obicei tăcută, dar în zbor scoate un strigăt puternic și sonor, care se aude de la mare distanță, potrivit Muzeului Național de Științe Naturale din Spania. Ghidul păsărilor SEO/BirdLife îl descrie ca pe un croncănit aspru, „kataa…, kata…” și „gaaa…, gaaa…”, care poate aminti de strigătul stăncuței.

Pterocles alchata și Pterocles orientalis

Pterocles orientalis este ceva mai mare, are abdomenul negru și coada scurtă; Pterocles alchata are abdomenul alb și coada ascuțită. Cum tinerii de Pterocles alchata nu au încă penele centrale alungite, semnul cel mai sigur este culoarea abdomenului. Fișa speciei Pterocles orientalis compară și capul masculilor, glasul și habitatul celor două specii.

Răspândire și habitat

Ocupă fâșia aridă care se întinde din Peninsula Iberică și sudul Franței, prin Maghreb și Orientul Apropiat și Mijlociu, până în Kazahstan și are două subspecii. Subspecia nominală, Pterocles alchata alchata, trăiește doar în peninsulă și într-o zonă mică din sud-estul Franței, cu 98 până la 215 perechi; în Portugalia este foarte rară, cu 7 până la 12 perechi, potrivit monografiei recensământului din 2019 publicate de SEO/BirdLife. În Insulele Canare apare doar accidental, potrivit SEO/BirdLife.

În Spania cuibărește în 23 de provincii grupate în cinci nuclee: Meseta de nord, valea Ebrului, Extremadura, Meseta de sud și mlaștinile Guadalquivirului, potrivit ghidului păsărilor SEO/BirdLife.

Trăiește tot anul în zone semiaride, stepe și culturi extensive neirigate. Preferă câmpiile cu mozaicuri de culturi neirigate, pârloage, pajiști uscate și terenuri necultivate și evită semănăturile, tufărișurile mai înalte și arborii răzleți. Cuibărește de la nivelul mării până la 1 000 m în Meseta de nord și are nevoie de locuri de adăpare accesibile și deschise lângă zonele de reproducere.

Alimentație

Este aproape exclusiv granivoră: mănâncă mai ales semințe mici de plante ierboase, de preferință leguminoase, din care uneori consumă și frunzele. Vara mănâncă mai multe boabe cultivate, iar iarna mai multe semințe sălbatice, potrivit ghidului păsărilor SEO/BirdLife.

Această hrană uscată o obligă să bea regulat. Pe căldură merge la apă cel puțin de două ori pe zi: la două-trei ore după răsărit și cu una-două ore înainte de apus.

Reproducere

Cuibărește din aprilie până în august, uneori până în octombrie. Depune trei ouă greu de observat, mai ales în iunie, într-o mică adâncitură a solului. Prădătorii distrug 60 % din ouă, așa că pontele de înlocuire sunt obișnuite, potrivit SEO/BirdLife.

Incubația durează circa trei săptămâni: femela clocește ziua, iar masculul noaptea și în primele ore ale dimineții și ultimele ale serii, potrivit fișei despre reproducere a Muzeului Național de Științe Naturale din Spania. Puii părăsesc cuibul la scurt timp după eclozare și după două zile se hrănesc singuri, dar depind de adulți câteva luni; fac primele zboruri pe la patru săptămâni. Potrivit SEO/BirdLife, zboară bine abia la două luni, iar specia este longevivă, trăiește cel puțin zece ani și are o rată de reproducere scăzută.

Comportament

Este foarte gregară: în afara perioadei de reproducere formează stoluri de sute de păsări, adesea împreună cu spârcacii, și își petrece noaptea în dormitoare comune. La amurg, grupurile fac zboruri circulare care adună toate exemplarele dintr-o zonă înainte de a merge la dormitor.

Bea mai ales dimineața, în locuri de adăpare deschise, de unde poate fugi la timp de prădători. Acolo își arată trăsătura cea mai neobișnuită: masculul își freacă abdomenul de sol, intră în apă, își îmbibă penele abdominale, ale căror barbe sunt adaptate să rețină apa, și zboară lângă pui, care sug apa din penajul lui. Această sarcină le revine exclusiv masculilor, potrivit fișei despre comportament a Muzeului Național de Științe Naturale din Spania. Observarea de la distanță și locurile de adăpare lăsate libere evită întreruperea acestor vizite.

Câte exemplare au rămas?

Ultimul recensământ național, din 2019, a estimat în Spania 7 656 de exemplare de Pterocles alchata, cu un interval de 4 417 până la 12 294 de păsări, față de 9 477 în 2005: cu 19 % mai puține, deși autorii avertizează că cele două estimări nu sunt strict comparabile. Indicele kilometric de abundență, care numără păsările observate pe kilometru parcurs, a scăzut cu 27 % în aceeași perioadă, potrivit monografiei SEO/BirdLife semnate de Mougeot și colaboratorii săi (2021).

Pe nuclee, Meseta de sud reunea 4 745 de păsări, adică 62 % din total; valea Ebrului, 1 234, cu 63 % mai puține decât în 2005; Extremadura, 955; valea Guadalquivirului, 464, iar Meseta de nord, 257. Potrivit estimărilor BirdLife International citate în monografie, Spania găzduiește 92 % din populația europeană a speciei.

Situația juridică în Spania

Surse juridice verificate la 18 octombrie 2026.

Pterocles alchata nu poate fi vânată nicăieri în Spania. Specia figurează ca «Vulnerabilă» în Catalogul spaniol al speciilor amenințate încă din textul inițial al Decretului regal 139/2011, publicat în Monitorul Oficial BOE nr. 46 din 23 februarie 2011, și păstrează această categorie în anexa consolidată, actualizată ultima dată la 12 mai 2025. Includerea în Catalog o înscrie și în Lista speciilor sălbatice în regim de protecție specială.

Articolul 65.1 din Legea 42/2007 prevede că vânătoarea se poate practica doar asupra speciilor stabilite de comunitățile autonome, o declarație care „în niciun caz nu poate afecta speciile incluse în Listă”. Prin urmare, nicio comunitate nu o poate declara specie de vânat: nu este vorba de o perioadă de prohibiție temporară.

Alte evaluări și norme îi completează situația:

• Cartea Roșie a Păsărilor din Spania (2021): «Vulnerabilă», potrivit SEO/BirdLife. Este o evaluare științifică, fără efecte juridice directe.
• Directiva Păsări: specia figurează în anexa I la Directiva 2009/147/CE, care obligă statele membre să adopte măsuri speciale de conservare a habitatului ei.

Principala amenințare este pierderea habitatului din cauza intensificării agriculturii, a reducerii haturilor și pârloagelor, a împăduririi terenurilor agricole și a extinderii livezilor de măslini și a irigațiilor; la acestea se adaugă urbanizarea, infrastructurile (drumuri, linii electrice, centrale fotovoltaice și parcuri eoliene), folosirea excesivă a pesticidelor, braconajul și încărcătura mare de animale la pășunat, potrivit SEO/BirdLife. Strategia de conservare a păsărilor amenințate legate de mediile agro-stepice din Spania, aprobată în 2022, include Pterocles alchata printre cele șapte specii ale sale.

Pterocles alchata la examenul de vânător din Castilia și León

Manualul examenului de vânător al Juntei de Castilla y León descrie specia în secțiunea 3.3.4, împreună cu Pterocles orientalis, în capitolul despre speciile protejate. O prezintă drept „o pasăre de stepă cu culori vii, cu coadă scurtă, aripi ascuțite și aspect de pasăre alungită”, mai mică decât Pterocles orientalis, deoarece „atinge doar circa 250 g”, cu abdomenul alb în zbor și pieptul portocaliu cu guler negru (manualul, PDF p. 82). În Castilia și León o consideră rară și o plasează în câmpiile cerealiere din Salamanca și Ávila și pe platoul Torozos din Valladolid.

Răspunsul corect la întrebarea 29 din chestionarul temei 3 preia o parte din această descriere: o pasăre de stepă cu culori pământii foarte vii, de circa 250 g, încadrată ca vulnerabilă. Este răspunsul care trebuie marcat la examen. În afara lui, este util să fie completat cu două date: Muzeul Național de Științe Naturale din Spania indică greutăți medii de 318,7 g la femele și 347,9 g la masculi, iar adulții au penele centrale ale cozii lungi; tinerii, în schimb, au coada scurtă.

Fișa fotografică a manualului (PDF p. 249) arată masculul și femela de Pterocles alchata alături de cei de Pterocles orientalis. Cine vânează potârnichea cu picioare roșii sau prepelița în aceleași culturi neirigate trebuie să recunoască abdomenul alb și coada ascuțită și, la cea mai mică îndoială, să nu tragă.

Întrebări frecvente despre Pterocles alchata