Porumbel gulerat sau de pădure: identificare și vânătoare

Porumbelul gulerat (Columba palumbus), numit și porumbel de pădure, este cel mai mare porumbel din Spania și o specie autohtonă foarte comună în aproape toată țara. Se recunoaște după banda albă de pe fiecare aripă, evidentă în zbor și prezentă deja la tineri; adultul are în plus câte o pată albă pe fiecare parte a gâtului. Figurează pe lista națională a speciilor de vânat din Spania, dar fiecare comunitate autonomă decide dacă poate fi vânat și, după caz, unde, când și cum.

Ilustrații generate cu IA în scop educativ.

Identificare

Potrivit SEO/BirdLife, măsoară 40–42 cm, cu o anvergură de 75–80 cm. Enciclopedia Virtual de los Vertebrados Españoles îl descrie drept cel mai mare porumbel din Palearcticul de vest, mai corpolent, cu aripi mai late și coadă mai lungă decât rudele sale. Pe baza unor date din Europa Centrală, indică o greutate de 445–613 g la masculi și 420–600 g la femele. Denumirea de porumbel gulerat este cea folosită de Societatea Ornitologică Română.

În repaus

Penajul este cenușiu-albăstrui, cu pieptul roz-movaliu și capul mic în raport cu corpul. La adult, gâtul are reflexe verzi și purpurii, iar dedesubt câte o pată albă pe fiecare parte. Pe aripa strânsă, banda albă se vede mai puțin, dar apare ca o linie albă. Ochiul este galben, ciocul galben, cu baza roz sub o ceromă albă, iar picioarele sunt roz. Coada este lungă și se termină cu o bandă închisă la culoare.

Turturica este mult mai mică, de 26–28 cm, și are spatele portocaliu, cu desen solzos negru.

În zbor

Zboară repede și drept, cu bătăi puternice din aripi, potrivit SEO/BirdLife; manualul de vânătoare al Guvernului Basc (PDF, p. 104) adaugă că bătăile sunt zgomotoase. Banda albă transversală de pe fiecare aripă este atunci trăsătura care îl identifică cel mai bine. Spatele și târtița au același cenușiu, fără pata albă a porumbelului de stâncă, iar coada se termină cu o bandă închisă la culoare.

Tineri, masculi și femele

Porumbelul gulerat tânăr este mai maroniu, fără reflexe verzi și fără pete albe pe gât, iar penele de pe spate și aripi au margini deschise la culoare. Irisul este deschis la culoare, dar de departe poate părea închis, potrivit ghidului BTO de identificare a porumbeilor (PDF). Are deja banda albă pe aripă, așa că lipsa petelor de pe gât nu înseamnă că este un porumbel de scorbură.

Petele de pe gât apar în timpul năpârlirii postjuvenile, care începe în jurul vârstei de șase-șapte săptămâni. Potrivit Enciclopediei, tinerii din pontele târzii o întrerup între noiembrie și jumătatea lui decembrie, în stadiul în care se află, așa că în timpul iernii se mai pot vedea tineri fără „gulerul” alb complet.

Masculul și femela seamănă foarte mult: sursele consultate nu descriu diferențe de penaj între sexe. Potrivit Enciclopediei, dimensiunile aripii, cozii și ciocului se suprapun fără diferențe semnificative, așa că pe teren nu se poate stabili cu siguranță dacă un porumbel gulerat este mascul sau femelă.

Cum îl deosebiți de porumbelul de stâncă și de cel de scorbură

Porumbelul de stâncă cu penaj de tip sălbatic are târtița albă și două bare negre complete pe fiecare aripă. Porumbelul de scorbură este mai mic și mai închis la culoare și nu are niciun semn alb: are doar dungi negre scurte pe aripă, iar ochiul este întunecat. Niciunul dintre ei nu are banda albă de pe aripa porumbelului gulerat.

Porumbeii domestici și cei sălbăticiți au culori foarte variate, așa că este bine să verificați mai multe trăsături în același timp. Porumbelul gulerat poate fi văzut amestecat cu porumbei domestici și de scorbură; fișa Parcului Național Monfragüe subliniază că se deosebește de aceștia prin talia mai mare.

Tabelul rezumă fișele celor trei porumbei din manualul pentru examenul de vânător din Castilia și León (PDF, p. 36–38), din manualul basc (PDF, p. 104–107), de la SEO/BirdLife și din ghidul BTO.

Răspândire și habitat

Trăiește în Europa, nordul Africii și o mare parte din vestul și centrul Asiei. În Spania cuibărește în toată peninsula, în Baleare, Ceuta și Melilla și lipsește doar din Insulele Canare, potrivit celui de-al III-lea Atlas al păsărilor cuibăritoare din Spania. Ocupă păduri de foioase și de conifere, terenuri agricole cu arbori și, tot mai des, parcuri, grădini și cartiere rezidențiale: în Spania, instalarea sa în orașe este cunoscută din anii 1970.

SEO/BirdLife indică cele mai mari densități de primăvară în pădurile de stejar verde și de stejar de plută din centrul peninsulei, în timp ce lucrările de teren pentru al III-lea Atlas, din 2014–2018, au înregistrat cele mai mari densități în mediile urbane și periurbane. Atlasul estimează populația cuibăritoare a Spaniei la aproximativ 7,3 milioane de păsări, fără o cifră pentru Baleare, și descrie o creștere importantă în ultimele două decenii, mai puternică în jumătatea nordică.

Porumbeii gulerați care cuibăresc în Spania au fost considerați în mod tradițional sedentari, deși, potrivit celui de-al III-lea Atlas, recuperările de păsări inelate și abundența mai mică din timpul iernii în unele zone sugerează că cel puțin o parte dintre ei își părăsesc iarna zonele de cuibărit, mai ales pe cele de altitudine mai mare. Toamna sosesc în plus milioane de porumbei gulerați din centrul și nordul Europei, mai ales din țările baltice și din Fennoscandia. Intră prin vestul Pirineilor în octombrie și noiembrie și se întorc în februarie și martie.

Iernează mai ales în pășunile cu stejar verde și stejar de plută (dehesas) din sud-vestul peninsulei. Acolo formează dormitoare mari: potrivit Enciclopediei, în unele ierni, mai multe dormitoare din Extremadura adună fiecare circa 400.000 de păsări.

Hrană

Consumă mai ales hrană vegetală, pe care o caută pe sol: semințe, cereale, leguminoase, frunze, muguri, flori și fructe. Enciclopedia menționează și, în proporție mai mică, râme, insecte mici, melci și păianjeni.

În dehesas, ghinda este hrana sa principală iarna. În gușile porumbeilor gulerați examinate în Spania între octombrie și februarie, ghinda de stejar verde a fost de departe hrana cea mai frecventă (70,4 %), urmată de cea de stejar de plută (12,3 %). Consumul de ghindă crește pe parcursul iernii și, odată cu el, greutatea medie a păsărilor: de la circa 430 g în octombrie la 480 g în februarie.

Reproducere

Își face în arbori sau arbuști un cuib simplu, o platformă subțire din rămurele. SEO/BirdLife descrie una sau două ponte pe an între martie și septembrie, cu activitate maximă din aprilie până în iulie; manualele de vânătoare din Castilia și León și din Țara Bascilor vorbesc de două ponte și, uneori, de trei. Într-un studiu din provincia Ávila, doar perechile care depuneau prima pontă înainte de jumătatea lui iunie reușeau să ducă la bun sfârșit o a doua pontă.

Fiecare pontă are unul sau două ouă albe, clocite de ambii părinți timp de 17–18 zile. La început, părinții își hrănesc puii cu o secreție din gușă, iar aceștia zboară la 20–35 de zile. Porumbeii gulerați încep să se reproducă la vârsta de un an. Potrivit BTO, speranța de viață obișnuită a unui adult este de circa trei ani, iar cea mai mare vârstă cunoscută din datele de inelare britanice este de 17 ani și 8 luni.

Comportament

În afara sezonului de cuibărit este foarte gregar: se hrănește pe terenuri deschise și înnoptează în grup în arbori înalți. Primăvara, masculul își stabilește și își apără teritoriul; îl apără și femela. Potrivit Enciclopediei, zborul nupțial se întinde pe 20–30 de metri: pasărea urcă, bate din aripi în punctul cel mai înalt al arcului și coboară planând.

Gânguritul său, grav și puternic, este format de obicei din două sau trei serii de câte cinci silabe, de tipul „gu-guu-gu, gu-gu”, potrivit SEO/BirdLife. Este foarte sperios în natură și mult mai blând în parcuri și grădini.

Situația legală în Spania

Surse verificate la 15 octombrie 2026.

Porumbelul gulerat figurează în anexa I la Decretul regal 1095/1989, lista națională a speciilor de vânat din Spania. Această clasificare nu permite, prin ea însăși, vânarea lui în orice loc sau la orice dată. Articolul 1.3 al acestui decret permite fiecărei comunități autonome să îl excludă din această listă în aria sa de competență, dacă decide să îi aplice măsuri suplimentare de protecție, iar articolul 65 din Legea 42/2007 prevede că pot fi vânate doar speciile stabilite de comunitățile autonome, care fixează și terenurile și perioadele de vânătoare.

Aceeași lege interzice, ca regulă generală, vânarea păsărilor în perioada de împerechere, reproducere și creștere a puilor și, în cazul celor migratoare, în timpul întoarcerii spre locurile de cuibărit. Porumbelul gulerat nu figurează în Lista speciilor sălbatice aflate în regim de protecție specială și nici în Catalogul spaniol al speciilor amenințate din Decretul regal 139/2011. În Directiva 2009/147/CE figurează în anexa II partea A: poate fi vânat în întreaga zonă de aplicare a directivei, dar întotdeauna în cadrul legislației naționale.

Nu există un calendar și nici o cotă la nivel național. Fiecare comunitate își publică propria normă, fie o lege, fie un ordin privind perioadele de vânătoare, fie o rezoluție anuală, și stabilește în ea perioadele, zilele, modalitățile și, dacă este cazul, limitele. Iată trei exemple, cu norma și perioada de aplicare:

• Andaluzia, sezonul 2026–2027. Rezoluția din 1 iunie 2026 (BOJA nr. 108 din 8 iunie) a stabilit pentru porumbelul gulerat și cel de stâncă, nu și pentru cel de scorbură, vânătoarea de la sfârșitul verii (media veda) între 22 august și 27 septembrie 2026, joia, sâmbăta, duminica și în zilele de sărbătoare, iar în provincia Almería vinerea, sâmbăta, duminica și în zilele de sărbătoare. Pentru porumbeii gulerați, de scorbură și de stâncă, perioada de vânătoare este 11 octombrie 2026–7 februarie 2027, în fiecare zi, cu excepția provinciei Almería, unde se poate vâna doar vinerea, sâmbăta, duminica și în zilele de sărbătoare. Începând cu 1 ianuarie, vânătoarea este permisă doar din post fix.
• Castilia și León. Legea 4/2021 privind vânătoarea și gestionarea durabilă a resurselor cinegetice, în forma în vigoare din 15 mai 2024, include porumbelul gulerat în anexa I. Anexa II stabilește pentru porumbelul gulerat și cel de stâncă, nu și pentru cel de scorbură, vânătoarea de la sfârșitul verii între 25 august și a treia duminică din septembrie (în 2026, până la 20 septembrie), marțea, joia, sâmbăta, duminica și în zilele de sărbătoare. Stabilește, de asemenea, vânătoarea porumbelului gulerat și a sturzilor în locurile de pasaj (pasos) între 1 octombrie și a doua duminică din februarie, fără limitarea zilelor; în sezonul 2026–2027, până la 14 februarie 2027. În locurile de pasaj se vânează din posturi fixe aflate la cel puțin 50 de metri unul de altul (anexa III). Pentru celelalte modalități se aplică sezonul general pentru vânatul mic, între a patra duminică din octombrie și a patra duminică din ianuarie (în sezonul 2026–2027, între 25 octombrie 2026 și 24 ianuarie 2027), joia, sâmbăta, duminica și în zilele de sărbătoare. Planurile teritoriale pot restrânge aceste perioade, iar planurile fondurilor de vânătoare și ale rezervațiilor de vânătoare pot stabili, în mod excepțional și justificat, altele (articolul 48).
• Comunitatea Madrid. Potrivit anunțului oficial, actualizat la 9 octombrie 2026, Tribunalul Superior de Justiție din Madrid a suspendat provizoriu, printr-o încheiere din 6 octombrie, mai multe articole ale Ordinului 2511/2026 (BOCM nr. 159 din 6 iulie), care stabilește perioadele de vânătoare din sezonul 2026–2027, în ceea ce privește nouă specii de păsări, printre care porumbelul de scorbură și cel de stâncă. Suspendarea vizează perioada de vânătoare 8 octombrie 2026–31 ianuarie 2027 și locurile tradiționale de pasaj, unde se vânează din posturi fixe între 15 octombrie și 15 noiembrie 2026, și rămâne valabilă până la hotărârea instanței sau ridicarea ei. Nu se aplică vânătorilor autorizate cu exemplare eliberate și nici fondurilor de vânătoare comerciale, unde pot fi împușcate doar exemplarele eliberate. Porumbelul gulerat nu se numără printre cele nouă specii, așa că, atât timp cât durează suspendarea, este esențial să îl deosebiți de porumbelul de scorbură și de cel de stâncă, în locurile de pasaj și în afara lor.

Aceste exemple nu acoperă întreaga Spanie și nu descriu legislația română. Înainte de fiecare ieșire, verificați norma în vigoare a comunității autonome, rezoluțiile ulterioare, planul fondului de vânătoare și condițiile autorizației dumneavoastră.

Întrebări frecvente despre porumbelul gulerat